Românii sărbătoresc ziua Sfântului Andrei, considerat sfântul ocrotitor al României

Sfântul Andrei este sărbătorit în ziua de 30 noiembrie în calendarul creștin-ortodox și este considerat sfântul ocrotitor al României. Începând din 2012, sărbătoarea a fost considerată zi liberă legală.

În acest an, marea sărbătoare are loc în condiţii sanitare stricte, impuse de pandemia de coronavirus. În această zi, o mulţime de români care îi poartă numele îşi sărbătoresc ziua onomastică. 
Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, ocrotitorul României, fost fiul lui Iona din Betsaida. Înainte de a se alătura Mântuitorului, el a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și martor la Botezul Domnului.
De sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus şi propovăduitor al Evangheliei în Dobrogea, legendele dacice şi tradiţiile păgâne de Sântandrei se împletesc cu cele creştine. De Sfântul Andrei, peste 700.000 de români își sărbătoresc numele. Iată câteva nume derivate din numele Andrei: Andreea, Andra, Andrada, Andraș, Andruș, Andruța, Andreas, Andrias, Andries, Andru, Andreiu, Endre, Deia, Deea. Din totalul sărbătoriților aproape 350.000 sunt bărbați și au numele Andrei și peste 250.000 sunt femei și au numele Andreea.
Acesta mai este numit și „primul chemat”, fiind primul dintre apostolii aleși de Iisus Hristos. El și fratele său, Simon Petru, provin din Betsaida Galileia, o localitate de pe marginea lacului Ghenizaret, în nordul Israelului și ambii aveau ocupația de pescari.
Plecat în misiune apostolică, după crucificarea lui Iisus Hristos, acesta ajunge pe tărâmul Daciei, actualul teritoriu al României, unde îi botează și îi convertește la creștinism pe daci.

Sărbătoarea Sfântului Andrei este una foarte importantă pentru români și cu acest prilej sunt respectate o mulțime de obiceiuri și tradiții.
Români au o tradiţie frumoasă pentru noaptea de Sfântul Andrei care s-a transmis încă de la daci. Şi pentru că tradiţiile poporului român sunt frumoase şi mistice, merită să le cunoaştem şi să le povestim copiilor noştri despre ele. 
Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai susține această ipoteză, că şi acum în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că „îşi vede lupul coadă”.
Ziua de Sfântul Andrei se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria. 
Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se da nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. 
La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.
În credinţele poporului român de pretutindeni, în noaptea de Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice. 
Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţă rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe. După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe melita, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.
Sf. Andrei este una dintre cele mai importante sărbători din an, pentru vrăji şi farmece. Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline, şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apă din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită. 
În noaptea de Sf. Andrei, că să-şi viziteze ursitul, fetele îşi pun sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că cineva le ia grâul, înseamnă că se vor mărita. 
Unele fete îşi pregătesc turtă, pentru ea aducând apă cu gură. Pentru acest colac aduc apă neîncepută, iar produsele din care se prepară turtă (făină şi sare) sunt măsurate cu o coajă de nuca. După ce au fost coapte pe vatra, fetele îşi mănâncă turtitele preparate, convinse fiind că ursitii vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea. 
Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămâna. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, faţă cunoaşte că va fi cu noroc.
Pentru toţi cei ce-şi sărbătoresc mâine onomastica, Tomis Press le urează un sincer La Mulţi Ani, sănătate şi impliniri depline!